Christopher Priest - The Adjacent

L-am mai comentat pe musiu Priest, cu ai săi Magicieni. Nu prea mi-a plăcut ce se petrece pe-acolo, și iată că omul recidivează cu acest Adiacent. De ce recidivează? Pentru că:
- Este tot cu magicieni - este unul singur, de fapt, și apare pe la începutul cărții, fiind un fel de factor declanșator a ceea ce se întîmplă (omul este chemat la o bază aeriană englezească de pe continent, în plin război mondial, cel din 14-18, pentru a imagina o metodă de a face invizibile proto-avioanele de recunoaștere ale epocii; soluția găsită este de a abate atenția de la adevăratul avion la un avion adiacent - de unde și numele romanului)
- Apare o personalitate a epocii care joacă un rol mai mult sau mai puțin central (fusese Nikola Tesla în Magicienii, este H.G. Wells aici)
- The Adjacent are același stil lălăit ca și Magicienii, nu că ar fi ceva inerent rău, decît să citesc niște bălmăjeli fără cap și fără coadă cum se mai poartă prin S.F.-ul contemporan (se aude, musiu M. John Harrison?), mai bine o poveste, un ceva care se petrece, care se mișcă, chiar dacă aparent sînt hiatusuri majore de la un capitol la altul

Puncte bune:
- Este centrat în jurul avioanelor și aviatorilor. (Mă aștept ca romanul următor al lui Priest să aibă o altă categorie socio-profesională în centrul acțiunii, iar aviatorii să joace un rol marginal, dar vizibil în ansamblul intrigii).
-Vorbește despre România, căci parte a acțiunii este centrată în jurul unei aviatoare poloneze de la începuturile celui de-al doilea război mondial, care este obligată să se refugieze la noi în cadrul cunoscutului exod polonez din acele vremuri. Nu-i prea frumos ce se întîmplă, cică autoritățile române a confiscat avioanele și i-a trimis la domiciliu forțat pe membrii forțelor armate poloneze, pînă ce majoritatea lor a putut pleca în siguranță spre Franța pre-20 iunie 1940 și apoi în Anglia.
- Sugerează o formațiune statlă nouă pe teritoriul actual al Marii Britanii, anume IRGB. Din carte nu reiese cam ce ar fi aceste inițiale (asta dacă nu cumva mi-a scăpat mie), dar din context (Pacea fie cu voi!, șeici, Ibrahimi, Heydari) reiese că ar fi Islamic Republic of Great Britain. Treziți-vă, bă! pînă n-ajunge Londra să se cheme New Mumbai și Liverpoolul Old Delhi.
- Tema centrală este dragostea.

Puncte slabe:
- N-am fost în stare să fac conexiunile corecte din intrigă. Și nici nu am mai avut chef. Acțiunea se petrece pe vreo patru-cinci planuri paralele, în primul și al doilea război mondial, cum ziceam, dar și pe o insulă fantastică dintr-un arhipelag necunoscut pe Terra, precum și într-un viitor relativ apropiat dominat .de schimbări climatice, deșertificare, furtuni tropicale peste sudul Angliei și acel IRGB de care spuneam. Personajele principale sînt puține, dar trebuie să te prinzi cam care se potrivește cu cine, fie după nume, fie după similaritatea a ceea ce se întîmplă cu ele.
- Nu-i foarte clar ce fenomen este adiacența asta, și de ce se manifestă sub forma unui tetraedru iluminat de sus, care smulge din timpul lor obiectele și persoanele pe care le cuprinde. tot așa, nu-i clar cine și ce a pus în mișcare seria de evenimente povestite.
- Tema centrală este dragostea. :)

Dacă aș fi fost mai atent, mai interesat sau mai cointeresat (de către autor) poate m-aș fi zbătut să realizez conexiunile logice necesare pentru a savura total narațiunea . Dar mi-e lene. Tare lene. de ce să mă chinui să inventez eu explicații acolo unde autorul nu catadicsește să arunce măcar o indicație, așa, din fuga calului.

Asta e. Măcar m-a ținut în priză pînă la capăt. Dar orgasmul n-a mai venit. Păcat.