duminică, 1 septembrie 2013

Simon Toyne - Cheia

Ca să reiau de unde am rămas ... și anume de la domnul Toyne.

A continuat Sanctus, bineînțeles, căci în branșă există o regulă bine știută: mulge vaca sistematic, pînă îi crapă ugerul din lipsă de lapte.


Din păcate, de data asta a dat un rateu de zile mari, spre deosebire de maestrul său spiritual Dan Brown și ale sale șase cărți, Toyne a greșit grav pierzînd din vedere sistemul / rețeta / paradigma relativă la scrierea unui thriller gen Codul lui Da Vinci. Păcat.

Cheia este a doua parte a unei trilogii ce a început cu Sanctus și se încheie cu Turnul. Din păcate (s-ar putea să repet pînă la epuizare această expresie) volumul n-are nici final exploziv (normal, trebuie să lase loc pentru volumul al treilea), nici unitate de timp, loc și personaje, nici structură corespunzătoare a capitolelor, nici ... nici ... nici nimic din cele expuse de mine în precedenta postare, aia legată de Sanctus. Nici măcar nu poate fi citit de sine-stătător (spre deosebire de cărțile lui Brown) ...

Sigur că romanul e OK în marea de thrillere din zilele noastre, thrillere care nu ies cu nimic în evidență, ci sînt ouate pentru ca autorul, de obicei unul relatvi cunoscut, să mai scoată un ban cinstit. Dar, tot cinstit o zic, pe mine Cheia m-a dezamăgit rău de tot,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu